COD LMI: AB-II-a-A-00088

Vechime: 1714 - 1739

Caracteristici generale

Edificată la începutul secolului al XVIII-lea (1715-1738), din iniţiativa şi cu aportul autorităţilor habsburgice, cetatea bastionară de la Alba Iulia a devenit cea mai puternică fortificaţie, în cadrul unui sistem complex de apărare împotriva turcilor şi de consolidare a stăpânirii asupra teritoriilor cucerite.
Amplasată pe locul unor fortificaţii mai vechi (castrul roman al Legiunii a XIII - a Gemina şi cetatea medievală în plan rectangular), noua fortificaţie se va distinge prin amploarea şi complexitatea lucrărilor de apărare, la care se adaugă bogăţia şi originalitatea decorului plastic.
Realizată pe baza unui proiect întocmit de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti, conform celor mai noi principii europene de construcţie a fortificaţiilor - sistemul Vauban -, cetatea de la Alba Iulia adoptă forma unui heptagon neregulat, elementele de apărare fiind dispuse succesiv şi în trepte descrescătoare, de la interior spre exterior. Ansamblul fortificat include o incintă apărată de trei rânduri de ziduri, prevăzute cu bastioane şi raveline, delimitate de şanţuri largi şi adânci, porţi de acces şi cazărmi pentru adăpostul trupelor.
Volumul de lucrări s-a dovedit a fi impresionant de mare, cuprinzând amenajarea unei terase, demolarea oraşului şi a cetăţii medievale, noua fortificaţie extinzându-se pe o suprafaţă ce depăşeşte cu puțin 70 ha, lungimea tuturor zidurilor însumând peste 12 km.
Cetatea a fost înzestrată cu un sistem propriu de canalizare, o moară amenajată în bastionul Capistrano, fântâni adânci pentru aprovizionarea cu apă, două pulberării, depozite de alimente, furaje şi materiale, ateliere de reparaţii, servicii şi alte amenajări pentru necesarul unui efectiv de aproximativ 10 000 de soldaţi, în timp de război.
Edificarea cetăţii bastionare de la Alba Iulia a necesitat eforturi uriaşe, umane şi materiale la care şi-au adus contribuţia în afară de autorităţi şi specialişti, peste 20 000 de țărani români. Cetatea a fost un şantier permanent deschis, elementele vastului complex militar realizându-se în etape, fără a se reuşi vreodată definitivarea lor. Cu toate acestea cheltuielile pentru edificarea cetății s-au ridicat la aproximativ 2 000 000 guldeni.
Depăşită de noile realităţi istorice, inclusiv de tacticile şi strategiile caracteristice războaielor moderne, cetatea de la Alba Iulia nu a reuşit să-şi îndeplinească rolul de „bastion” al luptei antiotomane, singurele evenimente notabile care pot fi legate de trecutul său fiind răscoala lui Horea (1784-1785) şi revoluţia din Transilvania (1848-1849).

Portile Cetatii
 

1. POARTA ÎNTÂI A CETĂŢII.

Situată la extremitatea estică a ansamblului, poarta este clădită în forma unui arc de triumf prevăzut cu trei deschideri. Deasupra arhitravei, încadrând stema Casei de Austria, se află statuile lui Venus şi Marte flancate, iar la extremități se găsesc două bombarde în poziție de tragere. Faţadele sunt decorate cu reliefuri inspirate de mitologia antică: Eneea salvându-şi tatăl, pe Anchise, din flăcările Troiei, şi lupta lui Hercule cu Anteu la exterior, Perseu cu capul Meduzei şi Hercule în lupta cu leul din Nemeea, la interior.
 

2. POARTA A DOUA A CETĂȚII.

Se constituie din doi stâlpi laterali pătraţi, decoraţi în partea superioară cu ghirlande de flori şi frunze, încastraţi zidul de cărămidă de pe pe traseul ce tăia berma de pământ din faţa şanţului fortului principal; deasupra lor se află câte o ghiulea surprinsă în momentul exploziei. Această poartă are şi doi stâlpi interiori, decoraţi cu 2 atlaşi, unul tânăr imberb, iar celălalt în vârstă cu o barbă bogată. Ambii sunt încovoiaţi sub greutatea ce o susţin, redarea lor fiind puternică, monumentală, volumele sunt convingătoare, mantia acoperind doar coapsele, lăsând privirii trupurile puternice. Partea superioară păstrează decorul stâlpilor laterali. Deasupra stâlpilor interiori tronează doi lei.
 

3. POARTA A TREIA A CETĂŢII.

Monumentală, poarta principală de intrare în fort reprezintă cel mai important ansamblu sculptural al cetăţii. Edificiul prismatic poartă un bogat decor figurativ, antropomorf, zoomorf şi vegetal alcătuit din scene de luptă, arme, steaguri, trofee, blazoane, mascheroni şi care îmbracă antablamente şi câmpuri, subliniind prin relieful plat al redărilor, volumul trupurilor tensionate ale Atlanţilor. Cele patru panouri principale înfăţişând: Investirea lui Eugeniu de Savoia comandant al oştirii, Zeiţa Victoria predă lui Eugeniu de Savoia macheta cetăţii, la exterior, Şarja cavaleriei creştine şi Atacul infanteriei imperiale asupra artilerie otomane, la interior, sunt inspirate de ambianţa politico-militară a epocii în care s-a construit cetatea. Spre est, poarta este încoronată de statuia ecvestră a împăratului Carol al VI-lea, în soclul căruia este amenajată celula în care a fost închis Horea, conducătorul răscoalei din 1784. Faţada interioară este încoronată de statuile simbolice Abundenţa, Înţelepciunea, Cumpătarea şi Forţa.
 

4. POARTA A PATRA A CETĂŢII.

Situată pe latura de vest, poarta a patra dispune de decor numai pe faţada interioară. Sursa de inspiraţie este, de asemenea, mitologică şi militară reunind Atlanţi, arme, trofee, stindarde, o imagine a Furiei, elementele comune decorului plastic a întregii fortificaţii.
 

5. POARTA A CINCEA A CETĂȚII.

Poarta a cincea nu este ornamentată, are un aspect cazon și se prezintă ca un tunel semicircular practicat în zidul din cărămidă al fortificației. Este plasată în apropierea porții a patra de care se leagă printr-un pod din lemn și o scurtă alee pietonală.


6. POARTA A ȘASEA A CETĂȚII.

Poarta a șasea a cetății este constituită din doi stâlpi laterali din piatră, decorați în partea superioară cu câte o ghiulea surprinsă în momentul exploziei, de care este prinsă poarta din fier forjat realizată în două canaturi și crează accesul în cetate dinspre vest. Legătura cu poarta a cincea se realizează printr-un culoar spectaculos, destul de îngust, mărginit de zidurile din piatră ale cetății. În urma unei îndelungate perioade de restaurare, întreg ansamblul porților Cetății Alba Carolina a fost finalizat, acum fiind propus turiștilor un interesant itinerar al Porților Cetății, care străbate cetatea de la est (poarta I) la vest (poarta a VI -a).