COD LMI: AB-II-m-A-00127

Vechime: 1898 - 1900

Monumentul a fost construit între anii 1898 - 1900. Destinația inițială a fost cazină militară (clubul – cazinoul ofițerilor). Aici a avut loc şedinţa Marii Adunări Naţionale care la 1 Decembrie 1918 a hotărât Unirea Transilvaniei cu România şi, prin aceasta, desăvârşirea statului naţional unitar român. Covârşitoarea importanţă istorică a edificiului a determinat modificări în spiritul interpretărilor pe care şcoala lui I. Micu le-a dat valorilor arhitecturii româneşti medievale. Între anii 1921-1922, spațiul interior a fost amplificat prin construirea unui vestibul și a unor nișe la extremitățile de sud și de nord. Sala a fost prevăzută cu o boltă semicirculară, susținută de pilaștri și a fost ornată cu coloane, console și benzi decorative de inspirație vegetală. Cele două arcade și lunetele nișelor au fost decorate cu picturi pe pânză reprezentând voievozi români și personalități din viața culturală românească, realizate de Pierre Bellet. Pe peretele vestic al sălii au fost plasate plăci de marmură având săpate textul Proclamației regelui Ferdinand către țară la intrarea în României în război, textul Moțiunii Unirii și textul Legii pentru unirea Transilvaniei cu România. Tot acum a fost adăugat la intrare portalul în formă de arc de triumf, care poartă o inscripție menită să țină trează amintirea Actului de Unire de la 1 Decembrie 1918.
În anul 1968 a avut loc o restaurare generală a construcției, cu ocazia semicentenarului Marii Uniri. În anii 1993-1994 pictura realizată anterior a fost înlocuită și au fost aduse busturile regelui Ferdinand și al reginei Maria. Tot acum sunt refăcute și fixate pe peretele vestic al sălii, plăcile în marmură cu textele Rezoluției de Unire și Legii pentru Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu România votată de Parlamentul Țării la 29 decembrie 1919. Obiectivul a fost inclus în circuitul de vizitare a Muzeului Național al Unirii și tot aici realizându-se expoziția de etnografie inaugurată în anul 1999. În această clădire – simbol național au pășit toți regii României Mari și toți președinții României.