COD LMI: AB-II-m-A-00133

Vechime: sec. XVI - XVIII

Amplasat pe locul vechiului palat episcopal şi al Prepozitului înglobând elemente ale acestora, palatul principilor Transilvaniei a fost construit în etape succesive începând cu mijlocul secolului al XIV -lea. În veacul următor cunoaşte extinderea maximă prin organizarea diferitelor aripi în jurul a trei curţi interioare. După anul 1541, fostul palat episcopal devine locuința reginei Isabella și a principelui Ioan Sigismund, care se rezumă doar a efectua reparațiile necesare noii funcțiuni și de abia după secularizarea averilor bisericești (1556) devine palat princiar în adevăratul sens al cuvântului. Sigismund Bathory (1581-1602) aduce vaste modificări ale ansamblului, închide curtea din mijloc cu lateralele sudică și nordică, iar pentru aceasta aduce meșteri din Italia și Polonia.
 Aici va locui Mihai Viteazul în scurta sa ședere la Alba Iulia. După moartea lui Mihai Viteazul, luptele pentru controlul Transilvaniei își vor pune amprenta negativ asupra cetății și implicit asupra Palatului. În acest context va fi incendiat în mai multe rânduri, astfel încât se va pune chiar problema de a se părăsi cetatea și de a se muta capitala la Sibiu. Gabriel Bethlen va fi cel care va începe refacerea Palatului. În timpul său se adaugă ultima curte, cea estică, unde sunt amenajate grajdurile princiare împreună cu locuințele personalului aferent. Gabriel Bethlen a avizat montarea unui acoperiș de tip terasă cu creneluri decorative, dar care era total nepotrivit la cantitatea de apă și zapadă care cădea în Alba Iulia. Gh. Rakoczi I realizează un acoperiș cu șarpante și țigle înlocuind tabla cositorită. Exista o sală de bal, o aripă era destinată prințesei și doamnelor ei, o sala de așteptare, un apartament privat al principelui. Pe latura de nord și de sud au fost realizate ancadramente renascentiste. În 1615 sticlarii din cluj au livrat pentru palat 2180 ochiuri pentru ferestre. Ochiurile de sticlă erau montate în rame metalice. Exista o galerie de sticlă. În podele erau montate mozaicuri multicolore. Pereții și tavanele erau pictați. Gabriel Bethlen a comandat de la Constantinopol (1624) plăci de faianță (celebrele plăci de Iznik) pentru două încăperi, comandă reluată și de urmașii lui. Completarea s-a facut cu plăci habane. Principele Rákóczi I (1630-1648) este ultimul principe care adaugă ceva Palatului. El amenajează un coridor la parter, pe latura exterioară de nord, fiind adosate câte 6 arcade, de-o parte și de cealaltă a porții ”prepoziturii”. Deasupra porții de est a fost amenajată sala Dietei, în care puteau participa la lucrări 200 de oameni și sala Tablei Judecătorești.
 Călătorul turc Evlia Celebi relata ”Deasupra zidului dinspre sud al cetăţii, cu faţa spre câmpie, se află un palat nespus de frumos al crailor. Toţi pereţii şi toate uşile lui erau zugrăvite în fel de fel de culori şi toate coloanele erau împodobite cu granit verde şi cu marmură de Samaki. Toate ferestrele aveau ramele de bronz şi erau încadrate cu geamuri de cristal şi oglinzi de Murano, iar podeaua era acoperită cu nişte mozaicuri de India, cu pietre de marmură fină. În diferite încăperi joase şi cu etaj se găseau bazine, rezervoare cu apă şi şipote, din care ţâşneşte apă curată, încât îl împodobeau astfel diferite feluri de lucrări de artă.”
 Toate acestea vor dispărea odată cu distrugerile provocate de turci în 1658, 1661-1662. Palatul și cetatea nu mai aveau nimic de oferit astfel încât ultimul principe al Transilvaniei va locui mai mult la Făgăraș.
 Sub Habsburgi, clădirile primesc destinaţii diferite, partea de est devine cazarmă, iar cea de vest reşedinţa episcopiei romano-catolice restaurate. În 15 ianuarie 1919 se instalează aici Reg. 91 infanterie, iar cazarma se va numi Regele Ferdinand I.
Edificiul încă mai păstrează numeroase detalii arhitectonice: portaluri, ancadramente, frontoane, bolţi, reprezentative pentru Renaşterea transilvăneană
În prezent Palatul Princiar se află în administrarea Primăriei Municipiului Alba Iulia

Localizare:
Str. Militari, nr. 4